„LA SCÎNTEIA”, SAU LECŢIA CAPITALISTĂ DESPRE COMUNISM

Pentru nostalgici – un loc de reîntâlnire cu istoria trăită, o zonă de refamiliarizare cu vestigiile îndrăgite ale trecutului… Pentru tineretul postdecembrist – o fereastră către fantomele unor vremuri nu chiar atât de îndepărtate… Asta ar fi „la Scînteia”, clubul insolit de pe Ferdinand ce stoarce utopia roşie, fisă cu fisă, odată cu felia de salam fără soia şi cu ceapa spartă pe printul din ziarul de partid…

„La Scînteia” este exemplul convertirii kitsch-ului italienesc de execuţie falimentar ţigănească într-o intreprindere de succes, în care comunismul este vândut capitalist, la tavă, la farfurie, la ceaşcă sau la suta de grame.

Nu ştiu câte zerouri conţine „zet”-ul cotidian al casei de marcat din mausoleul imagistic, însă ecourile internautice, fără excepţie superlative, îţi dizolvă reticenţa în mărunţişul cu care-ţi poţi lua un bilet de ITB (pardon, RATB, m-am luat cu timpurile) până pe Gheorghi Dimitrov nr.73 (pardon, din nou, B-dul Ferdinand).

Provincial dedicat, am trecut pragul clubului la început de an şi, în pofida impulsului de moment, nu regret acum, la final, decât poate ora şi ziua alese nepotrivit. Altfel, la adăpostul unei cafele asortate cu apă plată într-un preţ de bun simţ, am făcut turul celor două nivele ale obiectivului. Jos – restaurantul de partid în care stai la masă cu Lenin, Stalin, Marx, Fidel, Groza, Dej şi Ceauşescu, impresia fiind aceia că pereţii decoraţi cu seceri şi ciocane, steaguri roşii şi îndemnuri mobilizatoare abia-l aşteaptă pe Nea Nelu’ pentru a întregi istoria… Sus – zona liberă de comunism, convertită într-o cafenea cu aer de mansardă – adăpost pentru foştii „duşmani ai poporului”… Totul se condimentează din plin cu ceva rockăreală şi se serveşte de către barmanii pletoşi, pe care, al’dată, miliţienii zeloşi i-ar fi alergat cu foarfecele pe uliţă.

Pentru cei cărora tema le spune ceva, ar cam fi de ajuns. Zona poate deveni un magnet, mai ales seara, după 18⁰⁰, când se deschide bucătăria iar muzica bună dă o savoare aparte mămăligii cu brânză şi ciolanului cu fasole. Pentru cei neiniţiaţi ori cu buzunare de bugetari, salata de 5 lei, ciorba de 6 şi grătarul de 10 fac mai mult decât orice invitaţie.

Pentru patroni, doi tineri ziarişti de 28 de ani, un sfat, sau mai bine zis, o părere: de 1 mai, un happy hour menu pentru purtătorii de cravate roşii, băşti de activist ori carnete de partid (exclus PSD), ar da bine la etichetă şi la monetar…

Altfel, bun găsit şi „Tot înainte!”…